Am împlinit trei ani de când am luat permisul categoria A, și trebuie să recunosc că a fost un moment de cotitură în viața mea. Ideea de motociclism a început să se impregneze bine de tot în personalitatea mea, iar motocicleta este momentan atât mijlocul de transport cât și terapia de care mă folosesc și am nevoie aproape în fiecare zi.

În ăștia 3 ani si aproape 30 000 km pe care i-am făcut pe două motociclete, inițial V-stromul de care vorbeam în articolul de aici, si apoi un BMW F850GS, care mi-este camarad astăzi, am reușit să fac în așa fel încât nu mi s-a întâmplat nimic rău în trafic până acum, deși trebuie să recunosc că înghit în sec și mă trece un fior de fiecare dată când aud de vreun accident moto.

Experiențe cu experiență

România

Trebuie să încep cu asta, că a fost cea mai tare și grea din punct de vedere fizic chestie pe care am făcut-o vreodată. Colegii mei mi-au făcut cadou o experiență enduro care s-a lăsat cu vreo 3 zile de febră musculară, câteva vânătăi, dar și cu o satisfacție foarte mare că am reușit să duc la capăt totul. Am cutreierat munții din vestul Brașovului prin niște păduri foarte frumoase, pe o vreme perfectă pentru așa ceva. Am plecat de dimineață, pe 10 grade, din București. La întoarcere am mers pe DN 1

Pe parcursul celor două veri care au trecut de la ultima postare, am tot făcut ture în centrul și sud estul țării. Pot să spun că am bătut drumurile între București, Ploiești, Buzău, Brașov, Târgoviște, Pitești, Giurgiu, Oltenița, Lehliu, de destule ori astfel încât să pot spune că am mers pe toate drumurile naționale care leagă aceste puncte, cât și pe majoritatea celor județene. Pentru asta, ca navigator, am folosit aplicația Calimoto, care poate fi setată să evite drumurile prea drepte :).

În România, cel mai mult am mers aproape 650 de km într-o zi, între București și Izvorul Mureșului + retur. Am avut, însă, încă niște ture mai lungi de 400 de km. O parte din aceste ture se găsesc pe „canalul” meu de YouTube. Nu sunt vlogger, și nici n-am microfon la GoPro, așa că veți vedea niște scurte comentarii în format text. În limba engleză, pentru că așa vreau eu.

Bulgaria și Grecia

Apogeul statutului meu de motociclist s-a întâmplat astă-vară când am plecat în vacanță în Grecia. E adevărat ca am fost cu o mașină „de suport”, dar am făcut în total vreo 2600 de km, din care vreo 400 pe insula Lefkada și împrejurimi. Drumul „dus” a fost mai echilibrat, pentru că distanța a fost împărțită în mod echitabil:

  • București – Sandanski (BG) – 573 km făcuți în 7h30m;
  • Sandanski – Vasiliki, Lefkada – 557 km, in 6h44m.

La întoarcere, am făcut o oprire în Thessaloniki, astfel încât distanțele au fost puțin disproporționate: 

  • Vasiliki, Lefkada – Thessaloniki – 428 km în 5h40m
  • Thessaloniki – București – 702km în 9h26m

Drumul Thessaloniki – București a fost cel puțin epuizant, mai ales că am intrat în România pe la 9 seara, pe ploaie. Plănuiesc să fac un video cu ce am reușit să filmez între potopurile pe care le-am întâlnit pe drum.

Accidente fără incidente

Spuneam mai sus, am avut mici sughițuri pe parcursul celor 3 ani. În principiu, am scăpat motocicleta pe partea opusă cricului cand am dat-o jos de pe cricul central de vreo două ori, plus o căzătură de pe loc, pe un teren accidentat, denivelat. Merg în continuare după paradigma „riderului invizibil”, așa că alte probleme în trafic nu am avut.

Mă ajută foarte mult și mă gândesc tot timpul la cele 5 stadii ale atenției pe care le-am auzit la DanDanTheFireman. În continuare, încerc să mă documentez cât pot, și mă uit și citesc tot content-ul legat de motociclete și riding pe care îl găsesc. Cred că lucrul ăsta m-a ajutat să mă feresc de pericole până acum.

Întreținere cu susținere

Jupânul BMW F850GS, fiind luat de nou, și vrând să îl mențin funcțional pentru cel puțin 10 ani, a fost tratat cu cel mai mare respect. Astfel încât, l-am dus la revizie înainte de termen, am grija de lanț la maxim 500-700 de km, I-am schimbat deja un set de plăcuțe de frână pe spate, și urmează să le schimb și pe cele pe față. Motocicleta are destule opțiuni, așa că singurele accesorii pe care i le-am montat sunt:

  • un parbriz mai înalt de la Wunderlich
  • suport de telefon Connected Cradle
  • adaptor pentru mutat suportul de navigație/telefon de pe ghidon – deasupra bordului
  • adaptor + top case Givi
  • protecție plexiglas far din China
  • genți laterale textile Givi
  • extensie picior cric din China

Poate o să fac și un review motocicletei la un moment dat.

Concluzii fără confuzii

E doar începutul, mașina stă în parcare, o mișc de acolo o dată la câteva săptămâni. 99% din deplasările solo sunt efectuate cu motocicleta, chiar și vreo 50% din deplasările în 2, pe timpul verii. În următorii ani, plănuiesc să fac un trip prin Europa, dar cred că pentru un drum susținut de câteva mii de km (vreo 7, dus-întors, conform planului actual), am nevoie de mult antrenament și un plan foarte bun. Estimez că această călătorie se va întâmpla în 2024, sau chiar 2025.

Vorbind de antrenament, mai intenționez să fac un curs la Academia Titi Aur, plus încă niște drumuri de 1-2 zile prin România sau împrejurimi, în următorul sezon cald.

Nu am regretat nicio clipă că am luat-o pe calea asta pentru că:

  • economia de combustibil este importantă, vs mașină
  • factorul de fun este indiscutabil
  • sunt mai calm, nu mă mai enervez în trafic
  • economisesc timp în București, reduc timpul la jumătate (40-60 min cu mașina vs 20 min home-work, indiferent de trafic)
  • îmi antrenez atenția și reflexele

Dacă vă bate gândul, recomand școala moto AMI, cu sediul în poligonul de pe Electronicii, lângă Gara Obor.

Mai jos, am atașat niște fotografii de anul acesta din Grecia, plus alte câteva din 2021, 2022, din România.

Asfalt Uscat!


0 comentarii

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.