Am decis să scriu despre asta pentru că sunt un avid urmăritor de subreddit-uri legate de programare și nu numai, românești și străine. Observ în ultima vreme un aflux de nemulțumiri legate de nivelul de senioritate, salarii, cum să mă fac programator, rags to riches în 6 luni de experiență, freelancing, etc.
Am aproape 15 ani de experiență neîntreruptă în câmpul muncii, strict ca programator/developer/inginer software, și vreo 23 de la primul meu progrămel scris în QBasic. Sunt în compania actuală de peste 8 ani, iar înainte am mai lucrat la încă 2 companii, unde am stat aproape 4 ani, combinat. Înainte de asta, am făcut freelancing, având peste 20 de proiecte făcute cu clienți mai mari sau mai mici din diferite domenii și industrii, de la transport până la industria alimentară și e-commerce. În continuare am side projects și cred că reușesc să mențin echilibrul stabil între viața personală și profesională.
Ce înseamnă Junior, Mid, Senior
Catalogarea într-una din aceste 3 categorii este utilizată de companii ca să facă diferențierea de salarizare, competențe și/sau ierarhie în organigramă. Ce mă descumpănește pe mine, având în vedere ceea ce citesc în anumite medii, cum ar fi sus numitul Reddit este că, de cele mai multe ori, mai ales în companiile mai mari, aceste “titluri” nu înseamnă ce ar trebui să însemne, iar lucrul ăsta aduce confuzie și în rândul angajaților posesori de astfel de titluri, cât și în rândul conducerii și al HR-ului.
Ca să fiu puțin mai clar, din punctul meu de vedere, ORICE programator intrat pe un proiect nou, are statutul de Junior, indiferent dacă are 2 sau 20 de ani de experiență în domeniu. Și asta pentru că, oricâte proiecte similare a dus la capăt, fiecare produs are logica de business și particularitățile lui, indiferent dacă e un site de prezentare al unei cofetării, ori un ERP. Toți product ownerii vor un anumit output al muncii tale, și nu am găsit doi care să vrea același lucru, în același mod. Desigur, în funcție de experiență, stadiul de Junior poate să dureze 1 zi, 1 lună sau 2 ani.
În momentul în care vezi pentru prima oară conținutul unui repository (sper că în anul domnului 2023 toată lumea folosește versionare) și de-abia începi să înțelegi procesele care transformă ce ai scris tu în IDE-ul tău în cod de producție, ești ca un bebeluș de-abia ieșit din pântec. Sinapsele tale încep să se formeze astfel încât informația primită acum și stocată în cache-ul creierului tău să poată fi împământenită în concordanță cu informațiile mai vechi pe care le ai datorită experienței. Cu cât experiența e mai mare, cu atât traseul dintre info A și info B se creează mai rapid.
Legat de ierarhie și salarizare, desigur că se poate face această diferențiere, că lucrăm totuși într-un mediu liber și fiecare poate să interpreteze orice, oricum. Dar, cu această lentilă, putem să plecăm la drum înțelegând mai bine ce se plătește sau se recunoaște, de fapt.
(R)evoluție
În istoricul meu profesional, am fost “catalogat” de la început doar într-o singură companie, si nu am promovat la un alt nivel în timpul “aventurii” de acolo. Experiența asta m-a făcut să realizez că multe dintre titlurile sunt mai mult de formă decât de fond, nu că aș fi fost eu vreun geniu neînțeles, dar . Un junior într-o companie poate fi senior în alta, iar un mid-level într-un proiect poate fi un lider în altul. Asta înseamnă că titlurile nu prea contează și nu reflectă adevărata plus-valoare pe care o aduce un programator echipei din care face parte.
Pe de altă parte, am observat o schimbare semnificativă în industrie în ultimii ani, atât cât am putut să urmăresc discuțiile de pe reddit sau linkedin. Tendința de a promova rapid juniorii la niveluri superioare, bazată pe nevoia urgentă de forță de muncă în IT, a dus la o diluare atât a valorii titlurilor de senioritate, cât și a importanței cunoștințelor și nivelului de înțelegere a proiectelor. Am întâlnit programatori “seniori” cu doar câțiva ani de experiență, care încă se luptă cu concepte fundamentale, dar și “juniori” care surprind prin expertiză și inovație.
E destul de clar că experiența reală și capacitatea de a livra soluții eficiente sunt mult mai importante decât eticheta de pe cartea de vizită. Așa că, părerea mea e că ar trebui să ne concentrăm pe învățare și abilități de adaptare mai mult decât niște titluri mai mult sau mai puțin relevante, chiar dacă, să zicem, ele vin cu avantaje financiare sau cu alte beneficii.
Valoarea mea, valoarea mea
Toți suntem niște roți dințate care ajută la transmiterea cuplului și la punerea în mișcare a unui mecanism, de la CEO la juniorul angajat acum o saptămână. Un programator valoros este cel care poate să înțeleagă rapid cerințele unui proiect, să identifice cele mai bune soluții și să colaboreze eficient cu echipa, indiferent de cum e trecut în “cartea de muncă” sau pe contractul de prestări servicii. De asemenea, cred că un profesionist versat, cu atât mai mult cu cât se consideră “senior”, trebuie să dea mai departe din cunoștințele sale și să îi ajute cât mai mult pe cei care nu au experiență în echipa din care fac cu toții parte.
Astea sunt componentele adevăratei valori pe care ar trebui s-o aducă și s-o trimită mai departe un membru al unei echipe, neținând cont de niște litere pe o bucată de hârtie sau biți într-o adresă de memorie.
Concluzie
Titlurile sunt doar un ghid orientativ și nu ar trebui să ne limiteze în explorare și în exploatarea întregului potențial al tehnologiilor și al informației disponibile (care tinde spre infinit în zilele noastre). În schimb, inovația, colaborarea, bunul simț profesional ar trebui să fie ceea ce ne interesează. Astfel, nu doar că ne vom îmbunătăți cunoștințele, ci și pe cei din jurul nostru și întreaga industrie, astfel contribuind la dezvoltarea societății și a bunului mers al lucrurilor, în general.
Leave a Reply