Capitolul 1 – Am cravata mea, sunt pionier

Nu mai știu exact cum și când m-am hotărât să fac școala moto, cert e că într-o zi de iunie 2019, m-am hotărât să merg să văd cu ce se mănâncă cursurile în poligonul de pe Electronicii. Am ajuns, am parcat mașina și am întrebat pe cineva dacă pot să asist câteva minute la ce se întâmplă acolo, întrucât mă bate un gând de libertate 🙂 .

Nu mi-au trebuit mai mult de 10 minute să fiu convins că trebuie să fac și eu asta, așa că în săptămâna următoare am sunat la Școala Moto AMI, am făcut vizita medicală și m-am înscris oficial la cursuri. Până la prima ședință de poligon, am fost la niște cursuri de legislație, așa că a durat vreo lună până am ajuns să mă urc în șa, respectiv mijlocul lunii iulie.

La fel ca atunci când am făcut școala de șoferi, nu mai fusesem la comanda unui agregat de acest tip niciodată, astfel încât începuturile au fost timide, dar progresul a fost rapid. Am avut noroc să îmi placă instructorii, să îmi placă să pilotez motocicleta și să îmi dispară destul de repede fricile cu care am pornit.

Ce frici am avut și cum le-am gestionat

  • Să nu-mi distrug vreo mână sau picior. Am aflat că vitezele cu care se circulă în poligon sunt mici, nimeni nu te presează să faci nimic ce nu îți este confortabil, iar instructorii se ocupă să execuți bine manevrele și îți explică „ca la proști” ce și cum, astfel încât să nu fii în pericol nicio clipă.
  • Să n-am timp să fac cursurile într-un mod eficient. Aplicația web de programări la cursuri a făcut ca gestionarea timpului să fie foarte simplă.
  • Să nu îmi placă instructorii. Cum mie îmi plac oamenii care fac lucruri din pasiune, nici vorbă de așa ceva. Se vede clar că pentru oamenii cu care am lucrat, nu e doar un job ceea ce fac ei acolo și am reușit să mă înțeleg bine cu toți, chiar dacă sunt oameni de tipologii diferite.

Ce am învățat?

  • Dacă știi să mergi pe bicicletă, n-ar trebui să ai probleme legate de echilibru
  • Ambreiajul este îngerul tău păzitor în poligon.
  • Fii atent la ce spun instructorii pentru că nu te învață numai strictul necesar, iar dacă ai curiozități legate de condus sau de motocicletă în general, întreabă-i.
  • Învață rapid să numeri opturile
  • Nu te grăbi, că nu te aleargă nimeni
  • Nu te uita la ghidon, ține privirea spre destinație.
  • Nu trebuie să faci mișcări bruște, totul trebuie sa fie fluid, nu turbulent.
  • Chestiile extra, care nu intră la examenul de poligon sunt extrem de utile în trafic (frânări de urgență, mersul ridicol de încet, manevrele cu pasager, mersul în tandem)
  • Chestiile extra pe care le faci la ședințele de trafic îți vor fi extrem de utile când vei fi singur, cu permisul în buzunar și cu coapsele lipite de rezervor (plecatul în rampă, U-turns, etc).
  • Examenul nu e greu deloc, dacă ai exersat cum trebuie și ești foarte atent la ce faci.
  • Dacă nu te simți sigur pe tine înainte de examen, mai fă cel puțin o ședință de trafic și una de poligon – timpul de încălzire din dimineața examenului este strict pentru încălzire, nu pentru altceva. Eu așa am făcut și nu am avut probleme.

Capitolul 2 – Eu cu ce mă îmbrac astăzi?

Echipamentul este o componentă extrem de importantă a confortului, siguranței și bunei dispoziții pe care o simți când te sui în șa. Am început să caut și să cumpăr piese de echipament încă de când am început școala. Astfel, nu a mai trebuit să depind de echipamentul furnizat și m-am obișnuit cu echipamentul meu. Prima oară, am cumpărat casca, un Nolan N87, apoi mănușile, geaca și pantalonii, în ordine. Prin ianuarie, am mai luat o pereche de mănuși de iarnă de la Icon. Examenul l-am dat complet în echipamentul personal. Ghete nu am cumpărat până în prezent, pentru că am o pereche foarte bună de bocanci peste gleznă.

Frici

  • N-o să găsesc chestii de calitate la un preț bun. Greșit total. Trebuie doar un pic de documentare înainte, iar Internetul este prietenul nostru cel mai bun. La fel și magazinele fizice moto. Pentru că s-a întâmplat înainte de pandemie, am reușit să colind Bucureștiul și să văd multe modele de mănuși, pantaloni, geci, căști, etc. Nu am cumpărat brand-uri, în afară de cască și mănușile de iarnă, dar am fost atent la calitate și după un an de zile și vreo 5000 de km, inclusiv pe off-road, sunt toate ca noi

Ce am învățat

  • Se găsesc lucruri de calitate la prețuri decente. Nu trebuie să faci rabat de la calitate.
  • Casca trebuie să îți fie confortabilă și să aiba sistem pinlock anti-aburire.
  • Dacă porți ochelari de vedere, o cască cu ochelari de soare retractabili este foarte utilă.
  • Mănușile textile se strică repede 🙂
  • Geaca moto nu trebuie să te strângă, dar nici sa fie prea largă. Trebuie să te poți mișca în voie.
  • Iarna sunt foarte utile mănușile lungi, peste încheietură, pentru că nu lasă aerul rece să intre pe mânecile gecii.

Capitolul 3 – Say hello to my little friend

În cazul meu, un Suzuki VStrom 650 K4 din 2004. În cazul tău, fie că e japoneză, americană, italiană, cehoslovacă, rusească sau indiană, prima motocicletă este foarte importantă pentru că e lanterna cu care intri în camera neiluminată care este lumea motociclismului. Din punctul meu de vedere, prima motocicletă trebuie să fie într-o stare tehnică foarte bună, ca să te poți concentra pe pilotaj, și nu pe ce piesă o să cadă prima oară. Poți găsi motociclete bune într-o gamă largă de bugete.

Eu am început să caut motocicleta încă de la începutul școlii, și am cumpărat-o la mijlocul lunii septembrie, cu 2 luni înainte de examen. Din păcate, pentru că nu m-am priceput tehnic foarte bine, am luat-o cu ceva probleme. Nimic extraordinar de grav, dar dacă aș putea să mă întorc în timp, aș lua altă motocicletă. Același model, aceeași generație, efectiv altă motocicletă :). Cea mai mare problemă pe care am avut-o a fost legată de janta față care era îndoită din butuc, în urma unei căzături destul de grave. La viteze mai mari de 60-70 km/h începea să trepideze. Am schimbat-o cu o jantă second hand de pe olx care m-a costat cam 10% din prețul motocicletei.

Frici

  • Motocicleta va fi o rablă și voi pierde mulți bani reparând-o. Pentru lucrurile legate strict de funcționarea corectă, am mai adăugat cam 40% la prețul de achiziție. Asta însemnând janta față, jambe noi, anvelope noi plus manoperă. Dacă mai adăugăm aici revizia inițială (schimb lichide, reglaje injecție – ambreiaj – frâne, schimb rulmenți), mai adăugam încă vreo 10%. Dacă mai adăugăm și accesoriile lipsă: suporți scărițe pasager, mânere pasager, becul pentru iluminarea numărului de înmatriculare, mai adăugam 10 % si ajungem la un +60% din prețul de achiziție. Dacă mai punem și accesoriile opționale: top case, suport telefon mobil, încărcător USB pentru priza de 12V, manșoane încălzite, scut motor și crash bars, mai adăugăm încă 20%. Ajungem, deci, la un +80% din prețul de achiziție. Motocicleta nu e chiar rablă, motorul funcționează perfect, dar îi lipseau foarte multe accesorii „obligatorii” din punctul meu de vedere. Avantajul a fost că bugetul a fost eșalonat pe o perioada mai mare de timp.

Ce am învățat

  • Ia cu tine pe cineva care se pricepe să facă un assessment tehnic
  • Nu te opri la prima motocicletă văzută doar pentru ca e ieftină și nu are defecte evidente. Explorează puțin piața
  • Motorul VStrom-ului de 650 cm3 este îndeajuns de blând pentru un începător, dar poți merge fără probleme la viteze de autostradă (pe autostradă).
  • Caută un mecanic specializat pe modelul tău de motocicletă, cu referințe bune din partea altor posesori.
  • Grupurile de motocicliști de pe rețelele sociale, după ce treci postările printr-un filtru, sunt biblioteci foarte bune de informații, iar facilitatea de căutare este salvatoare.
  • Poți găsi piese de schimb și accesorii SH în stare foarte bună, la 20-30% din prețul OEM, trebuie doar să ai răbdare și să investești un pic de timp de căutare.

Capitolul 4 – Apă, paie și bataie

Așadar, cu permisul în buzunar, rezervorul plin și cilindrul cu scânteie în camera de ardere, a venit momentul pentru prima călătorie. Pentru mine, asta s-a întâmplat într-o seara rece de noiembrie, chiar în ziua în care am pus mâna pe permis. Primele zile de condus motocicleta prin București au arătat cam așa:

Primele sute de kilometri au fost făcute exclusiv în București, pe temperaturi sub 10 grade, pe asfalt cât mai uscat și pe trasee, chiar dacă mai lungi, cu trafic cât mai puțin. În principiu, am făcut naveta până la birou, cu scurte deviații până la vreun hipermarket pentru cumpărături ne-voluminoase 🙂 . Singurul incident, minor, de altfel, s-a întâmplat la a doua tură până la birou când am blocat roata față pe o porțiune umedă de asfalt și am trântit motocicleta la o viteză de sub 20 km/h. Fiind echipat complet și având montat deja crash bar-ul, nu am avut nicio pagubă.

Frici

  • N-o să reușesc să ies din parcarea subterană de la birou. A fost mult mai ușor decât mă așteptam.
  • O să trântesc motocicleta. S-a întâmplat, dar nu au fost pagube pentru că am fost echipat complet, iar crashbar-urile și-au făcut treaba
  • O să-mi fie greu să mă integrez în nebunia de trafic. Avantajul de a avea peste 100 000 de km conduși cu categoria B s-a văzut, astfel încât nu am întâmpinat mari probleme.
  • O să produc un accident. Circul tot timpul după paradigma „sunt invizibil”. Înainte să înjur și să claxonez, am grijă să fiu în siguranță. Pe parcursul acestor luni de motociclism, am avut câteva close calls, dar pentru că am păstrat viteza legală și nu am făcut teribilisme, nu am fost niciodată până acum cu adevărat în pericol. Am condus aproape tot timpul în limitele priceperii.
  • Nu o să progresez destul de repede astfel încât să pot să ma simt din ce în ce mai în siguranță. Am încercat să folosesc motocicleta cât am putut de mult. Chiar dacă asta a însemnat să merg doar până la supermarket-ul de la 1 kilometru distanță pentru cumpărături de rutină. Mai ales după ce mi-am cumpărat topcase-ul.

Învățăminte

  • Dress for the slide, not for the ride.
  • Condu ca și cum ai fi invizibil pentru ceilalți
  • Păstrează viteza legală, mai ales în oraș
  • Dacă ți se pare că ești aproape de limitele tale sau ale motocicletei, cel mai probabil, le-ai depășit deja. Revino-ți!
  • Nu te băga printre mașini în mișcare. Daca vrei să faci lane-splitting, fă-o doar când coloana e oprită la semafor. Dacă s-a făcut verde, și vezi coloana pornind, revino pe bandă.
  • Mulțumește șoferilor care îți fac loc. Nu sunt obligați să facă asta.
  • Evită liniile de tramvai. Alunecă rău, mai ales când sunt umede.
  • Păstrează distanța de siguranță față de autovehiculul din față, ca să ai timp să oprești în cazul unei frânări puternice. Regula de două secunde ar putea fi insuficientă, mai ales dacă ești începător.
  • Exersează manevrele din școală. Pe drumuri puțin circulate, în poligon, într-o parcare largă, oriunde ești în siguranță și ai asfalt OK. Opturi, contravirare, întoarceri, plecarea din rampă.
  • Majoritatea șoferilor se comportă OK cu motocicliștii.
  • Experiența în mașină și pe trotineta electrică mi-a folosit pentru gestionarea situațiilor din trafic.

Capitolul 5 – Extraurban

Până la momentul ieșirii din starea de urgență, am circulat numai urban. După o lună aprilie când nu am ieșit din casă decât pentru cumpărături la magazinul de la colț, după 15 mai am încercat să-mi fac de treabă cam în fiecare weekend. Începând cu explorarea drumurilor județene din Ilfov, și Prahova, până la câteva ture cu alți motocicliști începători sau nu, până la Giurgiu, Oltenița sau Barajul Paltinu. De exemplu, între Ploiești și București, nu cred că există drum sub 120 km pe care să nu-l fi bătut, fie el pe asfalt sau pe macadam.

Frici

  • Ratez vreo curbă și mă fac pilaf în vreun gard. Nu am avut depășiri grave ale vitezei legale, iar dacă mi s-a părut că am intrat prea tare într-o curbă, am corectat cu o frânare fină pe față.
  • Nu o să reușesc să depășesc eficient și în siguranță pe drumuri cu o bandă pe sens. Și aici e simplu. Nu m-am băgat în depășiri decât dacă am fost 100% sigur că nu incomodez pe nimeni.
  • Curbele la stânga venind de pe drum fără prioritate. N-au fost o problemă, mai ales pe drumurile județene puțin circulate. Răbdare și foarte mare atenție. Dacă nu sunt sigur, mai aștept.

Învățături

  • Mersul în picioare, din când în când, atunci când nu e trafic, și cu o viteză sub 50 km/h, te răcorește și îți relaxează spatele.
  • Avem niște zone ireal de frumoase la doar câțiva kilometri de București
  • VStrom-ul știe bine să meargă pe drumuri de țară.
  • Dacă bate vântul rău, redu viteza
  • Dacă începe ploaia și nu ești echipat, găsește primul adăpost (benzinărie) și stai acolo până trece.
  • Fii pregătit când depășești autovehicule mari, în condiții de vânt, pentru ca ele functionează ca un paravan. În momentul în care le depășești, vei fi împins și trebuie să contracarezi mișcarea.
  • Nu toți câinii se sperie când turezi motorul 🙂
  • Înainte de un drum mai lung, fă plinul.
  • Ai grijă să nu uiți contactul pus în pauze, că bateria se consumă destul de repede, mai ales dacă are câțiva ani la activ.

Capitolul 6 – Concluzii

Sunt foarte fericit cu decizia mea de a învăța să pilotez motocicleta. Țin minte și acum prima ieșire din București, până la un magazin de bricolaj din Balotești, și senzația pe care am avut-o când am trecut prin pădurea de după Otopeni și am simțit prin cască aerul curat și aroma de frunze verzi. Așadar, funcționalitatea terapeutică este foarte importantă. În afară de asta, aspectul utilitar este și el foarte important:

  • am fost un pic mai eco. Consumul este de 6-7l/100km în oraș, adică aproape la jumătate față de mașină. Cantitatea de CO2 emisă este mult mai mică față de o mașină.
  • top case-ul este destul de mare pentru cumpărături uzuale
  • am economisit timp filtrând responsabil traficul (Pipera – Piața Muncii, 25 de min la ore de vârf – în condiții pre-pandemie vs. cel puțin 1h cu mașina)
  • am găsit loc de parcare oriunde (la fel, responsabil – nu contează daca trebuie să merg pe jos 5 min, atâta timp cât nu încurc pe nimeni)
  • am învățat un pic de mecanică
  • nu mai sunt atât de nervos în trafic. Safety first and second.
  • am descoperit o grămadă de canale de YouTube cu informații utile: DanDanTheFireman, Motojitsu, FortNine, YammieNoob, Doodle On A Motorcycle.
  • am descoperit Vstromania – comunitatea de posesori de Suzuki Vstrom și Imperium Moto – o asociație moto care face acte caritabile, iar staff-ul este super mișto.

E frumos, recomand!


0 comentarii

Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.