… este un film pe care l-am văzut acum două seri. Drăguț realizat, cu niște faze care îți dădeau, realmente, fiori. Dacă era vorba să-l văd, singur fiind în casă… greu, mămică!!!
Filmul de groază ca filmul de groază. Ceea ce mă interesează pe mine este realitatea. Suntem în secolul XXI, crescuți în oraș, într-o societate majoritar ateistă. Ne uităm la film, ne înspaimântă scenele, tresărim când auzim latina (și nu din cauza amintirilor din liceu). Dar cum poți spune că ți-e frică să te uiți pe geam, nu cumva să apară Lucifer să-ți zâmbească?! Mi se pare, totuși, o viziune asupra lucrurilor ieșită din comun. Poate se găsește cineva să-mi explice clar cum stă treaba.
În altă ordine de idei, filmul e chiar mișto făcut, efecte bine realizate, adaptarea poveștii – super tare, actrița principală demnă de admirat (cel puțin fizic 😀 ). Așa că, dacă nu l-ați văzut până acum, vi-l recomand cu plăcere. Bineînțeles, procurați-vă o copie legală a filmului, pentru că și actorii trebuie să mănânce un codru de pâine… cu unt… și cu caviar.
1 comentariu
Mihai · martie 23, 2011 la 14:48
Am vazut si eu filmul…la ora de religie:))
E bun, dar nu prea te sperie(sau poate efetcul nu a fost acelasi cand am vazut filmul pe un proiector, intr-o clasacu 30 de copii:))una din doua;)