Introducere

Prin anumite circumstanțe, am ajuns în posesia unui Huawei Mate 10 Pro. Aflasem despre el cum că ar fi primul smartphone care are un NPU (Neural Processing Unit). Printre opțiunile mele, atunci, se numărau Samsung Galaxy Note 8, OnePlus 5T, LG G6 (sau V30). Ca preț, erau toate cam p-acolo (la emag cel puțin). Ce m-a făcut să-l cumpăr, în afară de sus-numitul co-procesor deștept a fost faptul că venea din fabrică cu Android Oreo, astfel fiind 100% compatibil cu Project Treble. Am cam luat țeapă, dar despre asta, un pic mai jos.

Proiectul întreit

Project Treble este reprezentat de arhitectura Android – regândită. Pe înțelesul tuturor, până la Android Nougat, inclusiv, mediul de stocare al smartphone-ului era un mare tot unitar, unde producătorii își făceau de cap, punând chestii unele peste altele. De la Oreo încoace, s-a decis standardizarea partiționării mediului de stocare intern, separând nucleul sistemului de operare de zona de „drivere”. Principalul avantaj este că se pot face update-uri ale core-ului rapid, și fără mari probleme. Există două tipuri de organizare a spațiului de stocare:

  • A-only: care constă doar în separarea partiției system de cea vendor
  • A/B: care consta în utilizarea unei perechi de partiții care pot fi schimbate între ele, astfel încât să nu existe timpi morți în utilizarea smartphone-ului. Practic, în timpul update-ului, se scrie noua versiune pe un set de partiții, urmând ca la următorul restart, să se activeze bootarea de pe el, iar cel cu versiunea veche va fi pregătit pentru un nou update.

Din păcate, Huawei Mate 10 Pro vine doar cu modelul A-only. Cu toate astea, flashuirea unor ROM-uri noi sau a unor update-uri de la Huawei este super facilă, și nu am întâmpinat nicio problemă, după deblocarea bootloader-ului. Chiar dacă l-am brick-uit temporar, am putut să-l resuscitez foarte ușor cu backup-ul pe care îl facusem în prealabil.

Unboxing

Huawei Mate 10 Pro vine într-o cutie in stilul Huawei, simplă, neagră, pătrată, iar accesoriile incluse sunt următoarele:

  • o husă de silicon,
  • căști USB-C,
  • adaptor jack 3.5″ la USB-C,
  • încărcătorul fast-charge de 5V/3A,
  • un cablu de date USB-C compatibil cu standardul USB 3.1 (mufă violet)
  • protecție ecran din plastic gata aplicată pe fața telefonului
  • maculatură

Construcție

Este un telefon frumos. Carcasa este din sticlă Corning Gorilla Glass 5, cadrul este din aluminiu, iar construcția este foarte robustă și îți dă impresia ca s-ar putea să ai șanse să reziste unei căzături pe asfalt. Există patru culori disponibile: midnight blue, titanium grey, mocha brown și pink gold.

Hardware

Pe scurt, avem 6 GB de RAM, din care vreo 3.5 sunt liberi la pornire. Mai jos de 2 GB liberi nu am scăzut niciodată pentru că am ticul de a închide aplicațiile o dată la câteva ore. Asta și datorită procesorului Kirin 970 care își face treaba de minune, astfel încât totul se încarcă rapid. Versiunea pe care o am eu are 128 GB de stocare. Ecranul este un OLED de 6 inci, cu aspect 18:9, niște culori foarte mișto și luminozitate foarte bună. Nu am avut probleme nici măcar în soarele puternic de primăvară-vară. Din punct de vedere cromatic, mi se pare că arată mai bine decât ecranul Samsung-ului S8, pentru că acela tindea să suprasatureze culorile.

Avem și NFC care poate fi folosit cu BT Pay (la noi) sau cu alte sisteme de plată (evident, în țările cu apă caldă), în combinație cu senzorul de amprentă care este cel mai rapid, din ce am văzut eu până acum. Pe bune, funcționează aproape instantaneu, iar acuratețea este și ea înaltă.

O altă chestie interesantă este posibilitatea de a folosi smartphone-ul ca pe un PC, având în vedere standardul USB 3.1 a portului USB-C și faptul că o dată legat la un monitor prin intermediul unui adaptor USB-C to HDMI, interfața se transformă într-una de desktop, iar cei 6 GB de RAM disponibili ar trebui să suporte fără probleme această facilitate. Mai multe informații despre asta, aici.

Camerele de pe spate

Nu sunt eu mare fotograf, dar am reușit să scot niște cadre destul de reușite:

Sunt 12 MP pe camera principală și 20 MP pe cea secundară, care este monocromă, folosită pentru bokeh și low light. Fotografiile sunt comparabile cu cele de la S8, ba chiar pe alocuri puțin mai bune, în ceea ce privește veridicitatea culorilor, din punctul meu de vedere. Există atât stabilizare optică, cât și electronică, iar videoclipurile le trage la maxim 4K/30fps sau 1080p/60fps (stabilizat electronic, însă). Avem și un mod de slow motion cu 1080p/240fps, dar nu l-am folosit niciodată.

Camera frontală

Cum nu fac selfies, nu o să postez niciun exemplu. Are 12 MP, face niște crop, și are tot felul de efecte care mă lasă rece.

Pentru mai multe informații și teste, check this out.

Software

Meh. Huawei e cunoscut pentru faptul că telefoanele vin pline cu tot felul de porcării pentru care există alternative de 10 ori mai bune pe Google Play. Astfel, pornind de la aplicațiile gen calculator, calendar, alarmă, aplicații oarecum indispensabile, până la Google Drive și Rezervări booking.com, nu cred că au ratat nimic. Există aplicații pentru:

  • Health,
  • Cloud (nu funcționează în România),
  • Customer Care,
  • Clonat telefonul,
  • Manager de memorie
  • Reportofon
  • Muzică
  • Tips & Tricks
  • Video
  • Vreme
  • booking.com
  • servicii google de care poate nu ai nevoie (cum ar fi drive, maps, pe care nu toată lumea le folosește)
  • posibil să mai fie și altele pe care nu le-am băgat în seamă.

Prin urmare, plin de bloatware. Nu e neapărat o problemă, doar că se mai adaugă cateva zeci de minute la configurarea inițială, timp folosit pentru dat disable la aplicațiile preinstalate. Măcar avem Oreo 8.0 și din câte am înțeles, va primi și 8.1. Rămâne de văzut dacă sunt ceva șanse, pe la începutul anului viitor, la Android P.

După cum am mai spus, Huawei Mate 10 Pro este recunoscut ca fiind primul smartphone care vine cu un coprocesor neural, astfel încât, ar trebui să învețe patternul de utilizare și să optimizeze funcționarea și consumul de energie electrică. Trebuie să recunosc, că după patru luni de utilizare heavy-duty, nu am sesizat vreo întârziere în procesarea comenzilor, în afară de câte hang-uri care mai mult ca sigur se datorau aplicațiilor și nu sistemului de operare în sine. Samsung-ul S8 pe care l-am avut înainte a primit vreo 2 hard-reset-uri în 8 luni de utilizare. Astfel, cred că se întâmplă totuși ceva prin spate, pentru că încă e sprinten, iar bateria ține aproape două zile. Pe ultima versiune de firmware, a fost activată funcția de recunoaștere facială care funcționează surprinzător de rapid și cu acuratețe, chiar și în lumină mai slabă.

Concluzii

Dacă ar fi să mai fiu nevoit să îmi cumpăr un telefon, probabil că nu m-aș orienta spre Huawei Mate 10 Pro, ci aș merge pe ceva mai deschis și mai puțin bloated, din punct de vedere software. Desigur, hardware-ul este top notch (no pun intended), dar este umbrit de soft-ul prea încărcat și de reticența developerilor care nu au reușit să creeze până acum niciun ROM dedicat, în afară de câteva imagini generice Treble. Mai mult, Huawei a închis interfața web care permitea deblocarea bootloader-ului, astfel încât noii posesori nu vor putea instala altceva în afară de ROM-urile oficiale de la Huawei. Din acest motiv, în următoarea perioadă va fi adoptat, iar eu voi încerca un OnePlus 6 🙂

Sursa foto

 

 


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.