Sunt mare fan e-commerce. De cand am aflat ca există așa ceva și până în ziua de azi, am folosit fiecare oportunitate de a cumpăra ceva prin intermediul Internetului, mai ales când vine vorba de anumite produse pe care nu le găsești într-un supermarket fizic.

Azi am trecut la nivelul următor și am cumpărat de la Mega Image, folosind supermarketul de pe emag.ro. Pentru un semi-agorafob ca mine, evitarea aglomerației de sâmbătă este mană cerească. Așa că aseară am decis să încerc facilitatea asta. Am intrat pe emag.ro, am pus în coș produsele de supermarket, am ales magazinul Mega Image, ziua și intervalul orar pentru ridicarea produselor și am finalizat comanda plătind cu cardul. De dimineață am primit un mesaj de confirmare a procesării comenzii și a intervalului orar. La nici 5 minute după ora 16:00 (când programasem ridicarea comenzii), m-am înființat la magazinul respectiv. Fiind sâmbătă, având mintea la somn și nu la plimbări prin oraș, nu am observat combo-ul frigider/congelator/spațiu de stocare pentru comenzile online aflat chiar la intrarea în magazin, așa că am intrat și am întrebat o duduie cum pot să ridic comanda online. S-a uitat un pic cruciș la mine și după două vorbe în care ea mi-a explicat că „aici nu e emag”, iar eu m-am jurat că aici zicea SMS-ul să vin, a înțeles despre ce e vorba și a chemat pe cineva care să mă ajute să rezolv problema. După vreo 5 minute de așteptat, altă duduie, probabil ceva din lower management mi-a spus că se ocupă de comandă și o sa cheme pe cineva să mă ajute… wait, am mai zis asta o dată… a glitch in the Matrix? În fine, după alte 5 minute, un dude care mă căuta disperat prin magazin, deși nu m-am mutat din locul în care stăteam cuminte, a venit la mine și mi-a zis că el mă aștepta la aparatul de care am povestit mai devreme. Peste alte 5 minute, aveam cumpărăturile în portbagaj, tichetul de parcare în mâini și turometrul la 1500 rpm. Dacă nu eram chior, scăpam de cel puțin 10 minute de așteptare, pentru că apăsam pe butonul de pe frigider și probabil mă întâlneam din prima cu gagiul, și nici nu mă mai căuta prin magazin. Produsele erau aranjate pe categorii în pungi sigilate, congelatele la congelator, prospăturile la frigider, celelalte în dulăpior.

Per total, a fost o experiență extrem de plăcută, având în vedere că am economisit cel puțin o oră, o groază de nervi îndreptați spre cei care nu conduc cum trebuie căruțul de cumpărături sau spre casierul începător care numără oi în gând în timp ce scanează produse. Desigur, puteam să economisesc chiar mai mult timp, dar am preferat să ridic eu comanda din magazin, pentru că produsele puteau fi livrate la domiciliu abia luni, iar cantitatea de mâncare din frigider se apropia periculos de 0. Din câte am tras cu ochiul pe documentele cu care a venit tipul care mi-a deschis seiful cu bunătăți, nu mai fusese decât o singură comandă online înaintea mea, și nici una după mine, ceea ce e foarte bine, pentru că cel puțin pentru moment, nu va fi aglomerat la livrări 🙂

 

Sursa foto: Pexels


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.