Nu mi-a venit a crede după ce mi-am dat seama că, la o instituţie publică, pentru a mi se face un serviciu (vorba vine), am stat mai puţin de 5 minute la coadă, mi s-a răspuns la Bună ziua!, nu mi s-au aruncat priviri ciudate şi, mai ales, nu s-a ridicat vocea. Este şi meritul meu, pe de-o parte, pentru că am ales să merg la o oră matinală – 8:30 . Felicitările mele Inspectoratului Judeţean de Poliţie – secţia Paşapoarte. Ajung acolo – 5 persoane în faţa mea; stau vreo 3 minute, vine rândul meu, dau bună ziua, mi se raspunde, îi dau cartea de identitate, mi-aduce paşaportul, semnez "procesul verbal" ad-hoc, şi dus am fost. După jumătate de oră de când plecasem, folosesc cartela de intrare în bloc şi mă îndrept agale spre computer pentru a scrie acest articol. Sunt conştient de faptul că este doar o întâmplare, într-o zi ploioasă de marţi când lumea, în loc să vină să-şi ridice paşaportul, preferă să stea cuminte acasă. De asemenea, îmi dansează prin faţa ochilor amintirea saptămânii trecute, când am făcut actele, am depus cererea, mi s-a făcut poză şi am plătit taxele, pierzând astfel jumătate de zi plimbându-mă prin oraş şi stând la cozi tot pentru a le da lor bani. Astăzi a fost reversul medaliei, şi vă spun sincer că a meritat să fac turul oraşului săptămâna trecută pentru ca săptămâna asta să defilez cu paşaportul în braţe. Şi am mai ieşit şi bine în poză.


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.