N-am fost niciodată prea apropiat de politica românească și mă lasă rece orice promisiune venită dintr-o zonă care miroase a vreun Palat din București. Sunt sceptic, cum s-ar zice, și deja nu mai funcționează la mine paradigma prezumției de nevinovăție. În plus, cred cu tărie că sunt foarte puțini acei care nu vor să-și urmeze un interes și fac lucruri doar că li se pare lor că e de bine. Cu toate astea, nu am ratat vreun vot, în afară de a doua suspendare a lui Băse, și întotdeauna am pus ștampila pe ceea ce mi s-a părut mie a fi răul cel mai mic, ba mai mult, am și făcut lobby pro mers la vot și era cât p-aci să fiu și observator la ultimele alegeri, numai că au intervenit altele, și nu s-a mai putut. Din păcate, nu am participat la niciun protest până acum, deși le-am susținut 100%. Singurul cabinet de miniștri dintre cei care au fost la putere în ultimii 12 ani care mi s-a părut cât de cât OK și mai puțin murdar de căcat la gură a fost cel al lui Dacian Cioloș.

Ceea ce se întâmplă de câteva luni pe cele mai înalte culmi ale comediei absurde jucate pe, între, lângă, sub Palatul Victoria și anexe (dugheana aia oribilă din capu’ la Champs Elysees-ul autohton, mirificul palat Cotroceni, suita de ministere conduse de analfabeți, bolnavi psihic sau imbecili) nu mai este de mult o chestiune de trecut cu vederea. PSD începe să se transforme ușurel într-un partid-stat, opoziția este inexistentă (în afară de niște gâfâieli sfârșite de la USR). Mai mult, nu cred că Iohannis o să refuze de două ori prim miniștrii propuși de PSD, astfel încât să avem alegeri anticipate, unde ar putea să se schimbe ceva în echilibrul puterilor din Parlament. Dar asta doar dacă cei care au stat acasă la ultimele alegeri parlamentare vor binevoi să-și miște curul până la cea mai apropiată secție de votare și să dea de pământ cu mustăciosul și ai lui.

Problema noastră, ca nație, din ce am observat în cei 10-15 ani de când am o oarecare conștiință socială, este că de cele mai multe ori avem ochelari de cal și ne e prea lene să-i dăm jos, deși avem deget opozabil, știm să comunicăm și ne dăm seama de mediul înconjurător și de acțiunile noastre asupra lui. Pe scurt, nu ne gândim la consecințele acțiunile noastre asupra altora. Din cauza asta se parchează pe prima bandă cu avarii, se fac cozi de tip „buluc” la orice, se întâmplă accidente rutiere stupide, etc. Tot din cauza asta se votează oameni cu probleme penale, se fură ca-n codru din banii publici, se amenință protestatarii cu AKM-ul sau se dă cu pumnul într-un coleg politician la o emisiune live. Și da, tot din cauza asta apar, evoluează și se tot perindă prin fața noastră făpturi ciudate ca Mudrea, Monta, Mragnea, Pandele-Firea-Șicâțiormaififost, Olguța, Mnegoiță, Petre Oaea și, evident, Mragnea.

Uitându-mă la lista de nume pocite de mai sus, mi-a venit o idee de sitcom.


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.