Am vazut pe blogul Intel Romania un articol despre primul PC al lui Dan Dragomir, blogger pe computerblog.ro, și m-am gândit că și povestea mea e destul de interesantă pentru a o expune, ca să vadă și ăștia tinerii cum era pe vremea aia, taică.

CIP (cca. 1992)

Marele noroc a fost că taică-miu, amator de tehnologie, chiar și în ziua de azi, nu știu prin ce metode, că erau vremuri sumbre la începutul anilor ’90, a făcut rost de un CIP (produs la Electronica SA București), clonă a mult mai cunoscutului și răspânditului ZX Spectrum, cu sistem de operare CP/M și interpretor BASIC. Avea 64 Kb RAM și 16 Kb ROM. Programele externe se încărcau în RAM folosind un casetofon, folosind casete audio comune, pe care erau înregistrate niște sunete care erau interpretate de sistemul de operare. Țin minte și acum cum stăteam 10 minute să se încarce Saboteur. Vagile amintiri îmi spun că linia de comanda avea autocomplete, astfel încât daca apăsai o tastă, apareau comenzile care începeau cu litera respectivă.

92888222_2_1000x700_calculator-de-colectie-cip-03-fotografii1

poza e de pe olx.ro 🙂

HC90/91(1993)

Temporal vorbind, nu știu cât a durat până la upgrade, cert e că la un moment dat, s-a întamplat. Inițial folosind același casetofon, urmând ca peste ceva timp să primească o unitate externă de dischetă de 5.25 inci. Avea memorie un pic mai mare, același interpretor BASIC și aceleași jocuri superbe care se încărcau mai repede, cu mai puține erori de încărcare. Aveam vreo 4-5 ani și eram înnebunit că nu prea mă lăsau ai mei să mă zgâiesc în ecranul ăla de televizor SPORT alb negru 🙂 . Țin minte că atunci am utilizat pentru prima oară un joystick și era fenomenal. Tot aici am făcut cunoștință cu Bomberman.

 

117943874_1_1000x700_vand-calculator-hc91-cu-toate-accesoriile-craiova1

poza tot de pe olx.ro

Amstrad PPC 640 (1994)

Apoi am avut parte de bijuteria asta. Practic a fost primul PC compatibil IBM pe care am pus mâna, și trebuie să spun că nu mulți, cel puțin din generația mea, au vazut așa ceva. Era cu totul altceva. Îi lipsea hard disk-ul, dar fiind compatibil IBM bootam de pe dischetă de 3.5″ în Microsoft DOS. Avea un procesor Intel 8088 la 4.77 MHz, 640 Kb memorie RAM, monitor monocrom de 9 inci cu o rezoluție 320×200, și țin minte că mă jucam un joc 2D cu nave, cu o grafică formată din mai multe linii, pe fundal negru, și clasicul Asteroids.

Intel 286, 386, 486 (1995 – 1999)

În perioada asta, am făcut cunoștință cu Windows, începând cu 3.0, 3.1, 3.11 for Workgroups, și terminând cu Windows 98SE. Aici am învățat să fac customizări simple ale sistemului de operare (schimbat de wallpaper, culori, fonturi, etc.) și care e treaba cu jocurile serioase (doom, wolfenstein, warcraft, simcity, FIFA ’96).

Cyrix, AMD și iar Intel Pentium 1, 2 (2000-2003)

Deja în perioada asta, tehnologiile folosite în PC-uri au luat-o razna și multe firme cum au fost Cyrix și AMD au câștigat popularitate. În perioada asta, PC-ul familiei a suferit multe upgrade-uri de procesor, trecând prin Cyrix 150 MHz, Pentium 166 MHz, Pentium II la 233 și apoi 266MHz și mai apoi AMD K6-2 la 450 MHz. Din câte țin eu minte, în perioada asta apăruseră și strămoșii GPU-rilor de astăzi, dar din cauza bugetului mic și a prioritățlor părinților mei aveam totdeauna printre cele mai slabe plăci video (pe PCI, deși apăruse portul AGP). Aici am luat contact pentru prima oară cu programarea în BASIC, Visual Basic, Pascal și Delphi, și cu sistemele de operare de la Microsoft, Windows Me, 2000 și XP. Tot în perioada asta, am descoperit Warcraft II, Jane’s US Navy Fighters, Fifa 99-2002, The Sims, SimCity)

AMD Duron, Pentium 4 (2003-2007)

Pentru că deja eram la liceu, profil mate-info, ai mei au făcut investiția mai întâi într-un AMD Duron la 1 GHz, echivalent cu un Pentium III, pe care zburau mai toate jocurile la care avem acces atunci. Între timp, eu cochetam cu administrarea de rețele, ocupându-mă câteva luni de o rețea de cartier de vreo 40 de clienți, cu ocazia asta pornind și aventura mea în lumea Internetului. Tot atunci, am aflat de Linux Mandrake, Fedora, Red Hat și mai târziu Ubuntu. Un mega upgrade al PC-ului, trecând direct la un Pentium 4 HT cu frecvență de 3.06 GHZ pe socket 478 cu GPU AGP de la NVidia. Asta însemna că pentru prima oară în istorie, aveam și eu unul din cele mai tari PC-uri dintre toți prietenii mei, și puteam să fac schimb de experiență cu ei în ceea ce privește gaming-ul. În perioada asta am făcut primul proiect în PHP/MySQL, pe care l-am folosit la examenul de atestat din clasa a 12a.

Me + ASUS = Love (2007-2012)

Terminând liceul și ajungând la Sfântul Cămin P13 din Regie, era clar că nu puteam să renunț la PC, astfel încât prin bunătatea alor mei, am avut parte de primul PC cu adevărat al meu. Era un laptop de la asus, cu procesor AMD, GPU integrat (tot AMD), vreo 2 GB de RAM și stocare de 80 de GB. Am trecut prin multe împreună, cu el am făcut primul proiect pe care am primit bani. Era un site al unei firme care vindea tot felul de produse provenite din agricultură, și pe care am luat 100 de lei – 50 la finalizarea proiectului și 50 anul viitor când m-am întâlnit întâmplător cu proprietarul site-ului care a dispărut când a auzit că vreau și restul de bani. Prin anul trei de facultate, am făcut upgrade tot la un laptop ASUS, cu procesor i5, 4 GB de RAM, 500 GB de stocare și placă video separată NVidia de 1GB. Cu el am început să lucrez serios (pe bani) și am avut parte de primele proiecte cu care puteam să mă mândresc. Atunci mi-am cunoscut mentorul în ale programării cu care am lucrat vreo doi ani la niște proiecte foarte mișto (se întâmpla în 2010) și care m-a făcut să înțeleg că asta vreau eu să fac pe viitor.

Modern Times (2012 and beyond)

La sfârșitul lui 2012, am achiziționat cu banii strânși în precedenții 5 ani un desktop i5 de generația a III-a, cu placă video NVidia 650 de 2GB și 8 GB de RAM, cu SSD și placă de rețea wireless, două monitoare de 22″ și sistem audio 2.1 de la Genius 🙂 . Deja stăteam cu chirie și aveam unde să-mi întind toate cablurile, laptopul nu prea mai făcea față la soft-urile pe care le foloseam (inclusiv pentru facultate), la jocurile pe care vroiam să le joc și la dorința mea de a fi bleeding edge. În perioada asta am început să folosesc Linux ca al doilea sistem de operare, avându-l instalat aproape permanent pe una din partiții. În principal am fost setat pe Ubuntu, pentru că eram încă începător, dar am mai încercat și Fedora, OpenSuse, Mandriva (fostul Mandrake) sau Debian. În perioada asta, la jobul pe care îl aveam atunci eram 2 în departamentul IT și făceam technical support, sysadmin, programare, HR. Mediul nu era tocmai plăcut, dar trebuie să recunosc că am învățat o grămadă de lucruri.

La momentul actual, după ce am mai trecut printr-un laptop Acer cu procesor i7 de generația a 4a și un desktop i5 de generația a 4a care ajunsese la un moment dat la 24 GB de RAM DDR3 și cu GPU Nvidia 660OC, scriu acest articol de pe un i7 7700 Kaby Lake cu 16 GB de RAM DDR4 și o placă video NVidia 1060 cu 6 GB de memorie, folosind MacOS Sierra (de ce Mac OS Sierra? pentru că am putut să îl instalez 🙂 ).

Trebuie să recunosc că am scris acest articol pentru că peste 30-40 de ani, când memoria-mi va fi mâncată de vârstă, mi-ar plăcea să-mi aduc aminte cum m-a ajutat hardware-ul pe care l-am avut să mă dezvolt ca programator, internaut și entuziast într-ale tehnologiei.

Outro

Am înțeles pe parcursul „călătoriei” mai multe lucruri:

  • Dacă un produs e ieftin, nu înseamnă neapărat că are un raport calitate-preț bun
  • Suportul (tehnic, moral, etc.) este foarte important în orice fel de relație pentru un outcome pozitiv
  • Fă ceva de care ești pasionat și nu vei lucra o secundă în viața ta (cheesy dar adevărat)
  • Fă tot posibilul să treci peste prejudecăți și ajută business-urile făcute din pasiune.

 


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.