De ce văd tot mai des moşuleţi la 80 de ani sau mai mult că trec strada pe unde nu le fierbe oala, acolo unde e traficul cel mai nemernic, acolo unde încurcă cel mai mult circulaţia? Probabil din acelaşi motiv pentru care, cu aceeaşi constanţă, observ oameni cu copii de maxim 2 ani, care abia au învăţat să se ţină pe picioare, trecând pe oriunde, numai pe trecerea de pietoni – eventual cu semaforul arătând verde – nu. Îi văd şi mă minunez. Băi nenea, ai 80 de ani, nu te duce capul că nu mai poţi să alergi, şi din cauza ta, se încurcă traficul şi aşa încurcat? Băi mamă sau tată de copil, chiar aşa te-a supărat puradelu’ că plânge noaptea de nu poţi să mai mergi 100 de metri ca să treci în siguranţă pe unde trebuie, pe verde? Gândeşte-te şi la el. E mic, are toată viaţa în faţă, e viitorul societăţii, vrei să-l omori sau să-l ologeşti? Şi în afară de asta, dacă tu aşa îl înveţi de mic, de ce te mai miri că e plin oraşul de pietoni imbecili care au fost şi ei la rândul lor învăţaţi de imbecilii de părinţi că e mai comod să treci pe unde te taie capul, decât să mergi puţin mai mult, dar să te gândeşti şi la conducătorii auto.

Şofer fiind, îmi e imposibil să nu observ şi, bineînţeles să nu înjur specimenele de genul. Pentru că asta e misiunea unui şofer: să observe, să acţioneze în consecinţă nepunând în pericol nici pe sine nici pe restul participanţilor la trafic şi uneori să înjure pietonii demenţi sau şoferii idioţi pentru a-i trezi la realitate. Traficul e o junglă, momentan. Şi trebuie să ne folosim uneori de aceste cuvinte „neortodoxe” pentru a putea supravieţui. Chiar dacă nu e cel mai politicos mod de a te exprima, uneori e necesar să înjuri la volan, pentru descărcare nervoasă pe care ţi-o oferă „umplerea de frigidere”. Iar această descărcare nervoasă e crucială în ceea ce priveşte apăsarea pedalei de acceleraţie la nervi.

Şi că tot am pornit-o prin bălării, un alt tip de participant la traficul urban care mă enervează, şi cred că nu sunt singurul în această situaţie, este cocalarul nebun, la volanul unei „căruţe” pre-’90, cu tobă spartă şi manele la maxim. Tipul respectiv se aseamănă foarte bine cu cel al corporatistului sub 30 de ani, cu maşină de firmă, precum şi cu cel al ţăranului de la Cucuiata din Deal, şofer profesionist pe dubă >3500kg. Oamenii ăştia nu au auzit de asigurare în oglinzi, semnalizare şi alte nimicuri de-astea. Dubagiul este, probabil ,frustrat de faptul că maşina lui nu pleacă prima de la stop şi face orice pentru a deveni cap de coadă la semafor, tocmai pentru a se minţi singur că pleacă primul. Cocalarul se comportă la fel, dar din cauză că nevoia lui de opulenţă îl acaparează şi îi place să se uite în ochii şoferilor de pe benzile din stânga sau din dreapta lui, eventual, cu o turare a motorului „cataragei” care să îi confere statutul de „nu te pune cu mine, că te fac”, deşi nici un şofer normal la cap, cât de cât, nu-l bagă în seamă. Corporatistul tupeist, probabil e foarte grăbit, şi de-aia aleargă ca nebunul. Nu se uită în oglinzi pentru că vorbeşte cu şeful la telefon şi nu are timp de prostii. Mda, sigur. Asta vrea el să credem. De fapt, el doar se dă şmecher că are maşină de firmă şi are treabă. Deşi treaba lui se numeşte „du-te şi ia cafea de la Carrefour şi apoi treci şi trage la xerox dosarele astea”.

Să fim serioşi, dacă toată lumea ar respecta cât de cât regulile de circulaţie, am circula mult mai bine, şi nu ne-am mai plânge atât despre starea infrastructurii, taxele de autostradă, rovigneta, poliţişti. Şi dacă tot veni vorba de poliţişti, e bine de ştiut că în mare parte e şi vina lor. Pentru că sistemul e corupt, şi nimeni, nici măcar ei (care ar trebui să apere legea) nu sunt în stare să facă mai nimic. Şi din cauza acestei corupţii, duc lipsă mare de tot de imagine şi autoritate. Dar despre asta, într-un post viitor.


Lasă un răspuns

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.