3 milioane
Cainele moare de drum lung și proștii (vreo 3 milioane) de grija altora. Da, e vorba de acele 3 milioane. Câinele e o metaforă pentru omul de rând, iar drumul lung pentru mizeria de sistem în care ne ducem existența. Spitalele sunt focare de infecții, școala se chinuie să scoată 50% promovabilitate la Bac, cretinii ăștia care se perindă pe holurile instituțiilor de stat au o gravă durere-n bască, dar e bine, în timp ce 65% din populație are acces la internet, sub 50% are și apă curentă sau canalizare. Ne uităm la filme pe AXN prin satelit, dar ne spălăm o dată pe săptămână. Candidații la funcții publice se întrec în furăciune și minciuni. Poporul îi roagă să candideze. Nu mai exista presă liberă, echidistantă și obiectivă, Plătim taxe din ce în ce mai mari (noi, câinii, nu Biserica), deși există excedent bugetar, dar nimeni nu construiește sau repară nimic. A, pardon, se schimbă borduri. Și suntem liniștiți.
A, ba nu, că trei milioane dintre noi au luat atitudine. Să se facă! Să modificăm constituția! Să se scrie acolo de căsătorie, că trebuie să fie neapărat între bărbat și femeie, că de-aia ne merge așa rău. Ca prin magie de la dumnezei, o să se facă și canalizare, o să reușim să luăm Bacu’ fără nici cel mai mic efort și o să mirosim implicit a iasomie și trandafiri. Noi avem dreptul să spunem altora ce să facă și cum să-și trăiască viața pentru că de-aia! Că așa vrem noi. O forță supranaturală ne permite nouă să decidem pentru toată lumea că ceea ce știm noi prin revelație divină e bine. Nu avem nicio experiență, nu cunoaștem și nici nu ne interesează. Când să ne mai ocupăm și cu asta, că începe Urzeala Tronurilor pe HBO prin satelit la 9. Asta în timp ce găina din curte alergând printre gunoaie, fugărită fiind de câinele foarte agresiv, plin de purici și fără un ochi, cade în haznaua descoperită, pentru că n-am avut timp să îi pun un capac. Dar eu știu, și pot să-mi dau cu părerea. Sunt avizat. Mi-a zis mie părintele de la biserica din colț că am dreptate. I-am dat niște bani să vină cu boboteaza. Nu mult, un sfert din ajutorul social plus vreo două alocații ale copiilor, din cele șase disponibile. Nu-i problemă, că până la următoarele alegeri, mai facem încă vreo doi, că sexul ridică moralul și chiar dacă nu-l ridică, avem țuica semi-artificială de la cârciuma de vis-a-vis. Și dacă nici așa, descătușarea oferită de o palmă dată nevestii e mai pură decât mâna maicii domnului. Atunci să vezi moral ridicat.
Dar oricum, ne simțim importanți că ne-am găsit, noi , cei 3 milioane. Suntem importanți. Noi decidem. Așa ne-au zis ăștia mai mari care au venit cu ideea. Și cum să nu avem încredere în ei, că doar i-am văzut la televizor. I-am văzut și pe ceilalți la televizor, dar nu prea am înțeles ce ziceau, că vorbeau de științe, de arte, cărți, filme, muzică. Cartea noastră este biblia și știința noastră e religia. Dumnezeu a făcut lumea, dar nu dumnezeu i-a făcut pe gay. Nu știm și nici nu ne interesează de unde au apărut. Știm noi că nu e bine. Știm noi că familie înseamnă bărbat și femeie. Așa ne ziceau și tații noștri, care după ce se întorceau de la barul din sat, și terminau de dat scatoalce în stânga și-n dreapta, că doar bătaia e ruptă din rai, ne explicau că ei sunt bărbații în casă și ei trebuie să fie ascultați.
Noi iubim, iubim cu adevărat, iubim așa cum trebuie, cum zice de la biserică. E calea absolută a iubirii. Nu există alt fel de a iubi. Și mai ales, toți iubim la fel. Era un tâmpit, Darwin, care a zis ceva de dinozauri, diversitate și evoluție, dar nu e așa, noi știm că dumnezeu ne-a făcut pe toți la fel, după chipul și asemănarea lui. Ne-a zis părintele de la biserică.
Totuși, avem o întrebare. Ce-s alea drepturi fundamentale?