Încet, încet se apropie Crăciunul. N-avem încă zăpadă, dar simțim mirosul de portocale. Nu e polei, dar avem luminițe. N-am afumat cârnați, dar avem colindători. Avem griji și zilele astea comemorăm Revoluția din 89, dar avem prieteni și familie alături de care ne simțim bine. Avem conducători necinstiți, dar în cuptor crește cozonacul. Nu sunt bani prea mulți, dar orice zâmbet al unui copil care primește cadou de la Moșu’ valorează mai mult decât orice.

Nu vă urez nimic încă, o s-o fac la timpul potrivit, dar astăzi, pentru prima oară anul ăsta, m-am trezit cu spiritul Crăciunului în sânge, și cred că merită să împart. Nu e dracu’ chiar atât de negru!


2 comentarii

emanuel · decembrie 23, 2011 la 13:17

Se apropie dar eu nu mai simt spiritul 🙁

    Mihai · decembrie 23, 2011 la 18:20

    ee, hai sa fim putin mai optimisti:)

Lasă un răspuns

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.